Călătorie astrală
Întâia…Poate a nu-știu-cât-a oară
Uite că scriu.
Așezată în fotoliul ce dă spre câmpul uscat cu pini arizi,
Cu o chitară, un cajon, un mate și-un chibrit,
Așez cuvinte pe o pagină albă.
Eu sunt una cu tot-ul.
Suntem toți și toate una.
Dansăm în materie
Și ca niște alchimiști
Transformăm cu prezența spațiul din jur.
Care spațiu din jur? Infinitul.
Ce las?
Din poezia primită ieri…azi-noapte…dimineață…
Când?
Acum, tot timpul, neîncetat.
Eu sunt suma experiențelor mele.
Și când respir, sunt vie în viață.
Să scriu
Să cânt
Să exprim
Să dăruiesc
Să inspir
Să respir
Să creez
Să iubesc
Să admir
Să observ
Să las
Să mor.
Asta am de făcut.
În jur dansează universul.
Eu sunt o fărâmă de gând scoasă la lumină.
Sunt ceea ce contemplu,
Ceea ce observ,
Ceea ce simt…
Ceea ce adulmec,
Ceea ce ating,
Ceea ce savurez,
Ceea ce ating,
Ceea ce ascult…
Aud
Văd
Miros
Pipăi
Gust
5
Și totuși 6
Ceea ce intuiesc
Presimt
Înainte de a simți
Ca și cum anticipez
Ca într-o rețea neurală cu mai multe straturi
În care instant primesc un impuls cu informațiile de care am nevoie.
Inteligența cosmică în desfășurare.
Avem nevoie de un antidot pentru a restabili poziția umanității în dansul colectiv universal.
Iulie 2023
Uite ce e
Cine ești?
O ființă multidimensională ce are o experiență umană în cea de-a treia dimensiune.
Din nou, cu memoria ștearsă.
Îmi amintesc…
Doar când sunt în Meditatie
Și când iubesc
Când sunt în orgasm
Și mă pierd în materie
Întreaga existență e un orgasm în care pot oricând să mă cufund
Cu cât e mai intensă plăcerea,
Cu atât risc să mă arunc în gol din vârf în abisul durerii,
Direct proporționată cădere
Aceeași distanță
Și de-o parte, și de alta.
Observator fiind, schimbi totul.
Cu voința proprie și gând orientat
Spre Țelul cel mai îndepărtat
Ce te-aduce înapoi la tine.
Unde ești?
Unde te afli?
Ți se-arată vreun gând rău?
Cum ți-e corpul?
Ce te doare?
Ce suspină glasul tău?
Ce se-aude?
A ce miroase?
Ce atinge pielea ta?
Cum ți-e inima?
Cum bate?
Cum se simte-a respira?
Ce iubești?
Ce te alină?
Ce te-animă să trăiești?
Ce te face
dimineața
Să Zâmbești când te trezești?
Ce creezi?
Cu ce contribui
În ea operă măreață?
Creatori
suntem cu toții,
Deopotrivă în viață.
Tu ce lași
Mergând în urma-ți?
Ce-arați lumii din ce ești?
Ce oglindă
vezi în față
Când cu oameni te-ntâlnești?
Vezi durere?
Încruntare?
Ce se-observă când privești?
Vezi lumină?
Vezi iubire?
Vezi o lume ca-n povesti?
În el ochi,
În ea oglindă,
Ți se-arată cine ești.


Lasă un comentariu