Frânturi de gând

Călătorie astrală

Întâia…Poate a nu-știu-cât-a oară

Uite că scriu.

Așezată în fotoliul ce dă spre câmpul uscat cu pini arizi,

Cu o chitară, un cajon, un mate și-un chibrit,

Așez cuvinte pe o pagină albă.

Eu sunt una cu tot-ul.

Suntem toți și toate una.

Dansăm în materie

Și ca niște alchimiști

Transformăm cu prezența spațiul din jur.

Care spațiu din jur? Infinitul.

Ce las?

Din poezia primită ieri…azi-noapte…dimineață…

Când?

Acum, tot timpul, neîncetat.

Eu sunt suma experiențelor mele.

Și când respir, sunt vie în viață.


Să scriu

Să cânt

Să exprim

Să dăruiesc

Să inspir

Să respir

Să creez

Să iubesc

Să admir

Să observ

Să las

Să mor.

Asta am de făcut.

În jur dansează universul.

Eu sunt o fărâmă de gând scoasă la lumină.

Sunt ceea ce contemplu,

Ceea ce observ,

Ceea ce simt…

Ceea ce adulmec,

Ceea ce ating,

Ceea ce savurez,

Ceea ce ating,

Ceea ce ascult…

Aud

Văd

Miros

Pipăi

Gust

5

Și totuși 6

Ceea ce intuiesc

Presimt

Înainte de a simți

Ca și cum anticipez

Ca într-o rețea neurală cu mai multe straturi

În care instant primesc un impuls cu informațiile de care am nevoie.

Inteligența cosmică în desfășurare.

Avem nevoie de un antidot pentru a restabili poziția umanității în dansul colectiv universal.

Iulie 2023


Uite ce e

Cine ești?

O ființă multidimensională ce are o experiență umană în cea de-a treia dimensiune.

Din nou, cu memoria ștearsă.

Îmi amintesc…

Doar când sunt în Meditatie

Și când iubesc

Când sunt în orgasm

Și mă pierd în materie

Întreaga existență e un orgasm în care pot oricând să mă cufund

Cu cât e mai intensă plăcerea,

Cu atât risc să mă arunc în gol din vârf în abisul durerii,

Direct proporționată cădere

Aceeași distanță

Și de-o parte, și de alta.

Observator fiind, schimbi totul.

Cu voința proprie și gând orientat

Spre Țelul cel mai îndepărtat

Ce te-aduce înapoi la tine.

Unde ești?

Unde te afli?

Ți se-arată vreun gând rău?

Cum ți-e corpul?

Ce te doare?

Ce suspină glasul tău?

Ce se-aude?

A ce miroase?

Ce atinge pielea ta?

Cum ți-e inima?

Cum bate?

Cum se simte-a respira?

Ce iubești?

Ce te alină?

Ce te-animă să trăiești?

Ce te face

dimineața

Să Zâmbești când te trezești?

Ce creezi?

Cu ce contribui

În ea operă măreață?

Creatori

suntem cu toții,

Deopotrivă în viață.

Tu ce lași

Mergând în urma-ți?

Ce-arați lumii din ce ești?

Ce oglindă

vezi în față

Când cu oameni te-ntâlnești?

Vezi durere?

Încruntare?

Ce se-observă când privești?

Vezi lumină?

Vezi iubire?

Vezi o lume ca-n povesti?

În el ochi,

În ea oglindă,

Ți se-arată cine ești.


Iunie 2023

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe