Respira Yoga

Frica apare sub forma unor obstacole în călătoria noastră, peste care nu putem trece decât doborându-le. Îmi imaginez că sunt pe o cărare într-o pădure deasă, mergând încet și absorbind tot ce este în jurul meu, iar la un moment dat, drumul se Închide și trebuie să găsesc o cale pentru a ieși. Altfel rămân blocată, sau mă întorc pe unde am venit, până ajung din nou în același punct.Frica îmi dă curaj, mă face să-mi forțez limitele, mă face să-mi pun întebări și să încerc să-mi dau răspunsuri. Mă face să fiu motivată și determinată. Se spune că frica ne face mai puternici, că depășirea fricilor ne face să creștem mai mult și să ne descoperim pe noi înșine mai bine, că ne face mai înțelepți. Se mai spune, de asemenea, că ar exista doar cinci frici principale care se aplică tuturor, și anume Frica de Extincție, pe care o trăim atunci când suntem la mare înălțime și ne uitam in gol, Frica de mutilare, asociata cu anxietate față de animale, insecte etc., Frica de pierdere a autonomiei, confundată cu bine cunoscuta claustrofobie, Frica de separare, explicată prin frica de abandon, de respingere, de îndepărtare și ultima, Frica de moarte a ego-lui, tradusă în umilință, Rușine sau orice alt mecanism de depreciere de sine, unde putem include agorafobia, frica de a vorbi în public, frica de eșec ș.a.Frica este un sentiment de anxietate, cauzat de anticiparea a ceva a unui eveniment imaginat sau trăit. Este o reacție biologică standardizată. E un semnal al corpului. Ca orice altă emoție, Frica este, la bază, informație. Ne oferă cunoștințe și înțelesuri, dacă alegi să le accepți.

Explicând termenul, atât din punct de vedere filosofic, cât și științific, încă nu pot spune că înțeleg ce e frica și ce se întâmplă, mai exact, cu mine și corpul meu, cu interiorul și exteriorul meu, atunci când trăiesc frica. Folosesc atât de des “Nu-ți fie frică!”, “Mi-e frică/Nu mi-e frică!”, dar tot nu-mi pot explica când anume se formează, de unde provine și, maj ales, cum pot controla această emoție. Ca actori, lucram preponderent cu emoțiile. Studiem toată viața despre ele și cum le putem exprima cât mai autentic pe scenă, creăm emoții și le dăm mai departe spectactorilor, care, la rândul lor, le trimit înapoi. Tot acest schimb de emoții ne ajută să înțelegem mai bine natura umană. Și, cu toate astea, continuam să simțim frica și obstacolele ei. Personal, cred că fiecare dintre nou avem frici și este absolut normal să ne confruntăm cu ele. Dar, fiind o emoție negativă, o putem aborda printr-o strategie inversă, considerând-o nu un obstacol, nu un “inamic”, ci o scară de incendiu, o barcă de salvare, o trambulină, o umbrelă.

Să nu lăsăm monstrul negru de sub pat să se alimenteze cu fricile noastre, pentru că va deveni și mai mare, și mai mare, până ne va domina.