Savurează-te in viața!
15:32
Parcul Herastrau
Am schimbat parcul azi.
Ma gândesc, sunt atâtea feluri prin care putem spune același lucru.
Cum faci sa alegi varianta cea mai buna? Care e varianta cea mai buna? – nu cred ca exista așa ceva. Varianta cea mai buna e cea care iese prima, natural, in felul cel mai autentic si original, neperiat si neșlefuit.
Neșlefuite cuvinte.
Ale mele sunt toate
Exact așa cum ies. Cu jumătăți de măsură. Aproape neexprimate. Si totuși, ce tot vreau a zic?
De ce va zic vouă toate astea?
Pentru cine scriu, totuși. Când voi corecta toate aceste scrieri? Cândva, va veni si acea vreme. Acum sunt in faza in care scriu. Sunt recunoscătoare ca am unde sa scriu, ca am degete si ca, azi, 13 martie e soare si pot sa ma uit cum zboară pescăruși pe lacul Herastrau. Viața e minunata!
Si pe cine interesează asta?
Uite pe mine, mai târziu, când voi recitit aceste rânduri și-mi voi aminti zambind ca am trăit frumos o zi.
Ei aleargă,
ei mănâncă,
ei desenează,
el taie mâncarea cu cuțitul si furculița pentru bebeluș,
ei cara un bagaj albastru,
ei plimba un cărucior,
ei discuta in patru,
ei coboară pe doua biciclete galbene,
Ei se uita fiecare in telefon,
El sta,
Ele merg,
Ele zboară,
Ele cântă
El bate
Ele aleargă
El claxonează
El cârâie,
El plânge,
El urca,
Ea cara flori,
Ea se apleacă,
El pedalează,
Ea da din cap,
Ea se întoarce,
El privește
El își ridica piciorul
El încă sta
Ei încă se uita in telefon
Rafael nu vrea sa mai vina.
E amenintat cu luarea bățului – obiectul de interes numărul unu. O ia înainte. Mama rămâne in urma. Se pierd pe cărare.
Ea aleargă, cu parul nins dansând in soarele de primăvară
Ce bine si cald e azi a afara!
Si tu?
Cine-mi ești, făptură bizară?
El pedalează dezbrăcat cu mâinile pe lângă corp. Are pe cap o casca roșie si e fericit.
-Nu mai vreau! – orice a fost tăiat cu cuțit si furculița e de ajuns acum.
Sfârșit!

Lasă un comentariu