Respira Yoga

Luni, 18:31

• Salut!

• Ți-era dor de mine?

• da, ai întârziat azi!
• Uau, ai răspuns! 
• Nu te așteptai, nu?
• Sincer, nu..
• Pai, după atâta timp, nu te-ai obișnuit cu mine?
• Pai, când ești, când nu ești.. te cam schimbi
• Si tu nu te schimbi?
• Ba da, ca vremea. Si ca zilele săptămânii. Si ca orele. Clipele. Viața. 
• Filosofică azi.
• Ca întotdeauna.
• Nu neaparat. 
• Poate nu ma exprim întotdeauna așa. Dar in capul meu, dansează Planton cu Circe si Seneca cu Sapho, pe orchestra lui Socrate in coregrafia lui Diogene.
• Ok..
• Azi nu mi-am luat pufuleți si in jurul meu toți copiii au..
• Da, dar vad ca ți-ai luat alte chestii de mâncare si oricum 1, nu mai ești copil si 2, ai mâncat aseară pufuleți.
• Așa, si?
• Ziceam
• Haha, ai umor.
• Mersi!
• Glumeam.
• Haha, n-ai umor.
• Mersi!
• Șapte sape late s-alte șapte sape late.
• Ce?
• Cupa cu capac, capac cu cupa.
• Ce?
• Oaia aia e ei e o oaie.
• Ești bine?
• Brac-brec-bric
• Ok..
• Frac frec fric
• Ce freci?
• Menta
• Vad
• Grac grec grec
• Vad un cuplu care se sărută pe alee. Ea îl tine pe după gât. El nu pare așa îndrăgostit. Merg fără sa se tina de mana. Nu se iubesc.
• De unde știi? Si de ce te interesează?
• Îmi aminteam si eu, așa, de când ma îmbrățișăm si sărutăm si eu..si nici la mine nu era iubire. Adică, credeam pe moment ca e, dar erau doar hormoni..in fine, a trecut..
• Ești tristă? Vrei sa vorbim despre ceva anume azi?
• Mne..nu știu..despre faptul ca e primăvară si au înmugurit copacii..despre îndrăgosteala..despre obiceiuri culinare..uite, e prima săptămâna in care nu mi-am mai reinoit abonamentul la sala..si când am iesit de la munca, eram obișnuită sa merg spre sala, insa am ales sa ma duc acasă să-mi iau laptopul și șa ies in parc sa mai lucrez pe text..de fapt, voiam sa mai prind ultimele fărâme de raze de soare portocalii. Picau așa fain pe bulevard. Printre clădiri si pe fetele pietonilor.Si eu zâmbeam tâmp si flamanda, după 8 ore de activitate cu 100 de copii..ce-i si cu zilele astea de luni..ce-i si cu rutina asta..ce-i si cu București-ul asta..ce-i si cu capitalele astea, in general..si cu parcurile, si cu primăverile, si cu degetele mele si cu călcâiul asta drept si mai ales cu sirena aia care nu se mai oprește din urlat! Taci! Poluezi si fonic si vizual cu led-urile alea albastre printre copacii ăștia verzi. Ce vrei? Da, știm ca s-a mai îmbolnăvit cineva. Știm ca a mai murit cineva iremediabil. Vezi sa trimiteți peste 2 ani scrisoare soțului decedatei ca a murit din cauze patologice si nu a fost cu umor din culpa, cum s-a investigat in secret. Da, s-a clasat dosarul, si cheltuielile de judecata le plătește statul, dar 2 ani, serios? Mai bine, totuși, decât atunci când mi s-a furat telefonul si am depus plângere la poliție si a durat 7 ani pana să-mi vina un plic in posta acasă la părinți să ma anunțe ca n-au găsit inculpatul. Ok..mersi ca mi-ai adus aminte de episod, uitasem complet. Ce să-ți mai zic in rest..azi am trimis un mail pe care trebuia să-l fi trimis ieri pana in ora 12 noaptea. Am început așa. „Buna ziua, am întârziat cel puțin 17 ore in trimiterea acestui mail, insa sper din suflet sa empatizați cu cei ca noi care merg pe principiul „mai bine mai târziu decat niciodata. Si la subiect am scris „Știu, era ieri.” Nu știu câți gusta umorul meu. Eu am ras. Ce sa fac? Am uitat, am uitat, aia e. La sfârșit am scris Va mulțumesc ca v-ați făcut timp sa citiți e-mailul asta leneș. M-am semnat cu prietenie. Tu te-ai îndrăgostit de tine vreodată pana acum? O data, măcar, să-ți placa serios de tine. (Maine nu  mai mănânc fornetti, promit. A fost o dambla. Si sâmbătă seara pe la 12 la fel. Ei, hai, nu te judeca. Poți sa te iubești si cu un strat de burta. Nu si daca tragi din greu să-l dai jos. Asta se cheamă autosabotare. 
• Când mai mergi si tu acasă? 
• Azi? Acuși, deocamdată încă îmi place aici. Mi-am găsit banca preferată, se pare. Am locul meu. Am un loc al meu. 
• Și-o poezie? Nu lași? Așa, la ceas de seara. 

Si uite-așa, lumina de pe cer cobora cuminte-n felinare

E timpul sa mergi si totuși te-opresti sa mai scrii doua cuvinte pe marginea timpului 

In sacoșa de la Mega Image îți cari poftele toate

Diminetile nedormite si serile îmbuibate 

Lumini învârtindu-se a rotocoale de vise spulberate 

Nu se vorbește decât de taxe si orașe suprapopulate

Impozit progresiv, acciza, benzina si buze operate

Porți casca sa nu-ți mai cada idei tampite in cap

Dai vina pe alții 

Tu-ti mănânci si nervii si viermii din bocanci 

Ce? Nu te auzi cum ragi?

Pe dedesubt ai sudoare uscata unsa cu parfum

Din gura îți iese fum si ai dinții stricați 

Tu razi de ratați și-ți fluturi anti-feminismul flegmatic 

Hai ca îmi ești azi chiar nesimpatic 

Fa pașii mai mari si te uita cum cazi in rahat 

Si nu te mai obosi sa pretinzi ca trăiești in palat

Habar nu ai ce vrei cu adevărat 

Te-ai trezit? Spală-ti fata, adu-ți aminte ce-ai visat 

Si vezi unde ești, ce-ai făcut si ce zici 

Si unde mai tot timpul iar te contrazici 

Hrănești pisici cu somon invizibil si gratii 

Ai uitat sa observi ca mai ai in jur si pramatii  

Nu!! Ele sunt, nu le vezi, pui atenția-n cui

Si te miri c-ai ajuns sa dai crez orișicui 

Aberezi..haide, mai du-te acasă

Si lasă ca vine si ea, a ta șansă.

Ieși din transa!

• Dar taci, lasă-mă sa ma duc!

Drumu-i scurt, dar vreau sa las ceva sa apuc 

• Ai lăsat, cât ai stat, tot ce ai răspândit 

Nu-i degeaba, sper c-ai făcut măcar un om fericit. 

• Da..apoi i-am dezamăgit..

Ma iertați? Ca dureri v-am pricinuit?

Rău îmi pare..am greșit, recunosc 

Mulțumesc..ca pentru mine ați fost

MAri oglinzi, sa ma vad cum eu sunt 

Mai vreau încǎ o zi, sǎ trăiesc pe pământ!