Respira Yoga

17:27

Ia si meditează 

Acolo afli răspunsul 

In liniștea de la amiaza 

In parcul cu primăvara ciripind a nou

Si a vise scoase proaspǎt din sertarul din birou 

Mi-e rău..când te aud in halul asta dând rime 

Parca-ai avea 13 ani, pe bune, cât te mai tine? 

Panǎ cresc mare, si dau rime ca la 30 

Eu vorbesc si pentru intelectuali dar si pentru zevzeci 

Cine te asculta? Rapperii din capul tău din vacanța 

Nu mai pierde vremea si lasa-ți poezia-ntr-o clanța 

Parca din ce in ce dai rime mai la mișto 

In loc sa fie meta modernă, poezia ta e chiar retro 

Stilul tău e unul usor învechit si tare-expirat 

Sincer, poezia asta a ta e miroase cam rău a rahat 

Te-ai mai descărcat, sa rămâi ceva mai profunda 

Dac-o ții tot așa, inspiratia vezi ca se înfunda 

Fraza lunga, metafore in patru Colțuri rotunde 

Ce sa mai spui, vrei fericire pe bat dar de unde 

Sa nu te-afunde, ai vrea tu multe dar nu faci nimic 

Si-ajungi sa zici la final frate ce ma oftic 

Am Cercel in buric, si-n nas si stau cu chirie 

Îmi dau rimele-n Bodegi si iau zâmbete pe datorie 

Asta nu-i poezie, am crezut ca-i usor sa fiu mare 

Am crescut si văd ca n-am de fapt nicio realizare 

Vorbesc prostii, am realizat ca sunt praf 

Nu de stele, nici de tras ci doar not enought

Am facut din poezia asta Pilaf, nu?

Ce tot zic aici, mi s-a-mpletucit sufletul

De-atata negativism si incoerență

Hai sa dau dovada poate si de ceva competență.

Ma erijez in intelectuală cu carte si stil 

Când de fapt gestul meu e unul obosit si debil

Talent febril? Da, la scos nemulțumirea in lesa

vrei premiu Nobel pentru pace si sa apari si-n presa 

Îmi vine sa rad infect cu o cușca de Dinți cariați

Vezi sa nu te trezești la aceeași masa de ratați 

Frustrați 

Si lăsați de toată lumea deoparte 

Ce vrei tu nu se întâmpla , sa știi, in alta parte 

Ci tot aici, tot acum, la un loc cu ei toți 

Si intelectualii au momente când sunt niște netoti 

Si bogății-s săraci in ceva si tot destul nu au

cei cu faima si nume pe fata arama si-o dau 

Ca nu-i totul sa ai si sa fii de succes 

Cand îți urmărești de-unul singur doar al tău interes 

Tot te pierzi si pierzi tot si rămâi dezbrăcat 

De iluzii si vise si ești Tu,

Cel Adevărat.

Un suflet curat.

 Ce-a căzut iar din cer

Ce tot fac aici? Ce tot vreau? Ce tot sper?

Disper! Când ma gândesc ca alții n-au chiar nimic 

Si eu ma plâng ca n-am public, pe bune, ce tot zic

Mai am un pic și-mi da și-o lacrima in colțul stâng pe  obraz 

Am vrut sa las ceva cu sens și-a ieșit un mare praz

Fac haz de necaz, știu, dar pot s-o fac si mai bine

Te provoc la reflecție , ce zici, oare te tine?

Ai ceva să-mi răspunzi, ai vrea poate ceva sa comentezi?

Sigur, sa fii pe subiect, nu doar sa vii si sa aberezi

Despre cai verzi si alte bazaconii inventate

Sunt atâtea de spus despre orice, 

Dar câte-s adevărate? 

Nu mai sunt studenta, dar uite, a rămas ceva rebel in mine

Si sa vorbesc in felul asta de ceva timp îmi vine

Si parca nu ma pot abține, îmi ies cuvintele prin degete si taste

Mi-e a rade de tot și-a face glume nesărate si proaste,

Las-te de poezie si de orice forma de scris 

Fa o ședință cu tine si ajungeti la un compromis 

usor de zis, și-n iad dar și-n paradis,

parca-s treaza si dorm si trec din vis in alt vis 

M-am aprins, m-am ars bine și-apoi – ce sa vezi – m-am stins

Ramane din mine un pamflet intr-o baltă perfect intins

____

Ca ceara ce s-a prelins, curgerea mea nu-i enernă

Fac parte din viața, dar nu si din categoria perenă

21:14

Ți se alinieaza astrele, ești fericit? 

Crezi, poate, ca vremea ta a sosit?

Vecinul de deasupra mea a murit 

De supradoza. Avea 30. In sfârșit. 

Îl auzeam cântând câteodată pilit

Sunetele ii ieșeau din gâtul nefericit 

Ca plânsul unei fecioare ce la pat s-a pripit 

Și-a rămas cu trandafirul inocentei ofilit. 

Imi pare rău. Părinții de departe au venit 

Să-și recunoască cadavrul de substanțe nenorocit 

Cat de nepotrivit, să-ți vezi copilul invelit

Într-un sac de gunoi când primăvara a înflorit.

(Poezie pentru vecinul de deasupra)

21:32

Sincer îmi pare rău ca cineva a murit deasupra 

23:23 te iubești 

Îți place axa asta? 

A prezentului ieșit din transă 

A poeziei crescute cu lapte de muza stearpǎ

A momentului ce prea puțin contează 

A minții tale anxioase ce tot aberează..