15:51
Știi, e chiar usor când te joci si faci poezie
Deja nu mai e explorare, e prezentare la datorie,
Ce n-ai tu e-oratorie, îți lipsește vorbirea cu tact,
Încredere, zvâc, siguranțǎ și poate câte-un contact,
Știi ce zic, din când în când şi nu cu un artefact,
De fapt, tu nu-ți trăiești viața ca pe o piesǎ într-un act,
Ai uitat? Când ai venit aici, înainte ai făcut un pact,
Ciudat e cǎ nu mai știi ce-ai semnat mai exact în contract,
Te-ai îmbuibat cu emoții şi drame şi vise şi traume
Şi-acuma te-ai trezit cǎ ai de reparat niște daune
PǎI ce sǎ-ți fac? Te-a pus cineva sǎ faci rău?
Cum? Istoria, soarta, părinții și toți cei din jurul tǎu?
Sǎ dai vina pe alții văd ca te pricepi de minune, zău!
Sǎ-ți plângi de milǎ și sǎ pozezi cǎ ești vai de capul tău!
Mǎ lași? Ca tine tine sunt sute, mii si chiar milioane,
Ca tine suntem toate specimenele rasei umane
Ca tine sunt și eu cu trǎiri, emoții, şi toane
Ca tine suntem toți, ce vor sistemul sǎ îl răstoarne

Lasă un comentariu