Te-ai defectat de tot, ființǎ tristǎ,
Fragilǎ și moale ca o meduzǎ,
Te-ai electrocutat singură dintr-o îmbrățișare însingurată
şi n-ai știut cǎ lacrimile ți s-au transformat în mare,
biatǎ făpturǎ…
Vei putrezi și tu pe un mal nisipos,
Printre scoici şi ambalaje de ciocolatǎ,
și o sǎ-ți dea un băiețel cu bățul peste pântec,
Să vadǎ dacă mai respiri,
O sǎ alerge “mami, mami, o meduză moartă!”
“Pleacă de-acolo! Las-o!”
Şi o sǎ-ți punǎ nisip peste trup,
Să te îngroape.

Lasă un comentariu