Respira Yoga

19:35

Şi da, soarele se duce în curând, dar totuși am ajuns la el. Mǎ mai atinge doar pe tălpi şi pe mâna stângă. Mǎ uit la sirena tatuatǎ pe brațul tău şi mi se pare nicicum. Te uiți în telefon și pare sǎ nu-ți pese de ce zice lumea, deși, la cum ești îmbrăcată, pot deduce ca îți pasǎ. Oricum, nu e despre tine aici. Nici despre ea, nici despre el și cu atât mai puțin despre mine. 

Şi dacǎ cineva mǎ observǎ pe mine, oare ce vede?

Cǎ stau și scriu în laptop. Cǎ sunt îmbrăcată într-un maieu portocaliu cu o gaurǎ pe spate, acoperitǎ strategic de trunchiul copacului de care mǎ reazem, cǎ stau pe un hamac direct pe pământ, cǎ am o bentiță colorată în pǎr, cǎ beau o bere fără alcool. Şi ce? Mai vǎd cǎ ronțǎi ceva ce scot dintr-o pungǎ pe care o țin între picioare, ce par a fi alune, după frecvența cu care dau din mandibulǎ. Pe fundal se aude un folkist amator. Nu suna rău, dar îmi aduce aminte de ce nu mai cânt în parcuri de ani de zile. Număr nouǎ bărci pe lac. Număr câteva cupluri, dar număr și oameni singuri ca mine. Bine, nu sunt singuri, ci cu dispozitivele lor, ca si mine. Oameni care sunt cu partenerii lor virtuali. Da, stau cu spatele puțin curbat. N-aș vrea ca berea sa fie cu alcool, nu. Poate sǎ fiu cu cineva? Uman. Poate..poate nu..si totuși, ce zic aici?